"De ce avem nevoie sa creada ceilalti in noi? N-ar fi suficient sa credem noi insine in propria persoana? De ce ne indoim de toti si de toate? De ce ne dorim atat de mult sa fim laudati de ceilalti? De ce ne flateaza orgoliul chiar si minciuna? De ce suntem atat de mici si patetici? De ce mintim ca nu ne pasa cand de fapt cersim atentia celor din jur? De ce facem alegeri proaste? De ce ne ratam viata? De ce atunci cand nu avem nimic de spus ne ascundem in spatele cuvintelor alambicate? De ce atunci cand n-am inteles nimic ne lansam in teorii complicate incercand sa ne mascam ignoranta? De ce pretindem ca suntem altfel decat in realitate? De ce ne amintim doar raul care ni s-a facut? De ce dispretuim suferinta celor din jur? De ce ii ranim atat de usor pe ceilalti? De ce preferam sa uitam in loc sa ne infruntam problemele? De ce alegem calea minimei rezistente? De ce ne este frica? De ce speram in miracole in loc sa luptam pana la capat? De ce ni se pare ca singurul lucru care conteaza este propria viata?"[am pus intre ghilimele acest text deoarece nu imi apartine,insa nici nu mai stiu cine este autorul].
Iata deci cum ne petrecem jumatate din viata gandind abstract,chiar uneori,inconstient.Asa sunteti,asa suntem si asa vom fi.O natura egoista,un neam parshiv si rau.Nu e o parere ingusta,e doar o constatare.Nu va place,nu ne place,dar asta suntem.Poate vom evolua,poate vom regresa.E timpul sa lasam in urma prejudecatile,stereotipurile ce ne ingusteaza orizontulm,perceptiile si posibilitatile.
Trezirea!:) [aman postul cu Rep Moldova pe care l-am promis,insa sper ca nu voi uita/renunta la a-l posta].
O seara placuta!Mada.
Cuvinte pline de inteles ce par a fi ale unui om ajuns la mintea romanului de pe urma,dar care sunt valabile oricand...
RăspundețiȘtergereDar, dupa mine ce trebuie sa ne caracterizeze este credinta si optimismul.
Poate ca astea doua le dizolva pe celelalte.