mi.e dor

mi.e dor de aglomeratia de pe Republicii,de galagia Brasovului,de nenea care vinde popcorn la coltul P-tii Sfatului,de tanti de la sala de Internet de la Biblioteca Judeteana,de 17-le mereu plin,de ceaiul cald din ceai et caetera,de managerul creepy de la Mac,de tot.
mi.e dor de brasov si oficial abia astept saptamana viitoare sa vin acasa.

Maria Magdalena Danaila - Descantec de ploaie

pur si simplu mi.am adus aminte de melodia asta superba.atat.

mananc o clementina si parca miroase a Craciun.
azi la biserica s-au cantat colinde.afara e alb,inauntru e cald,si asta ma face sa ma gandesc la ceai cald,cozonac,si colindat in frig,cu bujori in obraz si nas rosu.
abia astept Craciunul...
voi nu?

"Cel mai bun mod de a evita gândul că ai mereu ceva de pierdut, e să-ţi aminteşti că într-o zi vei muri. Suntem deja goi, de aceea nu există niciun motiv să nu ne ascultăm inima de fiecare dată."
Steve Jobs

Sfat

Stay Hungry. Stay Foolish.
Asta va doresc

emotie de toamna

azi a fost o zi buna.a fost o zi productiva.am observat ce peisaj superb e in aceasta perioada a anului...a trecut ceva timp de cand nu m-am oprit sa privesc.si atat.
va sfatuiesc sa va opriti pentru o clipa,sa stati si sa priviti.o sa va schimbe ziua,garantat.
[imagine de pe google]

Mi-am adus aminte de o vorba frumoasa a Sfantului Luca al Crimeei,care a fost un chirurg foarte important al secolului XIX(a facut si cercetare stiintifica,publicand multe articole foarte apreciate in lumea medicala):
Sfantul spunea ca un chirurg desavarsit trebuie sa aiba ochi de vultur, inima de leu si mina de femeie.
Ce cuvant frumos!

sunt multi oameni bolnavi care au nevoie de ajutor,ceea ce justifica de ce e nevoie de medici buni.
am avut primul contact cu spitalul,intr-o vizita pe salon.
e trist ca in cadrul vizitei,profesorul s-a referit la pacientul treaz,constient,lucid,ca la un obiect,ca la un reper lipsit de viata.
asta nu se preda,dar se simte.
Inteleg acum situatia din patch adams.
Profa de Masuri de prim ajutor spunea ca e trist ca studentii de anul V,cand intra in salon,intai pun mana pe fisa de observatie,nu pe bolnav.Oare cum trebuie sa ne dam seama ca de fapt un doctor nu trateaza boala,trateaza bolnavul,omul,fiinta care are simtiri,ganduri,sentimente.
La ora de engleza am citit ca Hipocrate considera ca organismul uman are toate resorturile de a se vindeca singur de orice boala.In viziunea mea,si cu siguranta si in a altora (deoarece am auzit de studii stiintifice care certifica acest lucru),starea psihica si emotionala a unui pacient grabeste sau incetineste procesul vindecarii;aici poate interveni cu efect garantat medicul,si tocmai de aceea este mai mult decat necesara comunicarea.
Nu stiu ce va mai fi,dar un lucru stiu: cu bolnavul trebuie sa vorbesti!
Asadar,sa ne gandim mai des la importanta unui salut,la efectul unui zambet sau a unei simple priviri.
O saptamana frumoasa!

Steve Jobs

Moartea lui Steve Jobs este un eveniment regretabil,care,pe de o parte ridica multe concluzii la nivel de medicina(daca nici o persoana de talia si valoare sa nu a putut invinge cancerul),si pentru care,pe de alta parte,nu gasesc mai potrivit nimic altceva decat un gand trist,si un moment de reculegere.

Final

"M-am plimbat iarasi prin curtea larga,cu platani,ca in zilele examenului.M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.Ma intrebau profesorii,ma intrebau elevii asupra bacalaureatului.Le raspundeam pripit.Pe mine ma intristau clasele in care peste putin timp nu voi mai zari nici o fata cunoscuta.Si ma intrista portarul,si orga marunta ascunsa sub scara,si dulapurile cu carti din care atat am cetit... [...]
Cine stie ce viata incepe in zilele acestea de toamna,cand eu ma simt atat de schimbat,de strain si ma simt ispitit sa plang,sa alerg,sa rad?...Nu vreau sa ma gandesc la Universitate.Caietul acesta e inca un caiet de adolescent.Mai vreau sa scriu numai cateva pagini,apoi sa-l sfarsesc,pentru totdeauna.
Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?...O viata se inchide.Voi rasfoi mai tarziu caietul,si,poate,nu-l voi rasfoi- ca pana acum-singur...
Scriu cu greu.Ma simt furat de noi desfatari,de ganduri noi:Universitatea...Si ma simt inca legat de adolescenta mea,de acel roman pe care nu l-am scris.
Nu l-am scris pentru ca nu puteam descoperi in mine si in ceilalti un roman.Eram cu totii contururi,nostalgii,mediocritate.Cateodata ridicoli,cateodata eroici.Cum as fi putut iscodi in lumea aceasta un conflict care sa duca la un roman?...
Nu l-am scris si ma apasa viata mea si viata adolescentului pe care l-as oglindi in roman." (Mircea Eliade- "Romanul adolescentului miop")

Se pare ca el a apucat sa-l scrie...

La multi ani,Copiii Mei!

M-am uitat la tine in timp ce te-ai trezit in aceasta dimineata. Asteptam sa-mi spui 2-3 cuvinte, multumindu-Mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci azi. Am observat ca erai mult prea preocupat ca sa-ti cauti haine potrivite ca sa mergi la serviciu. Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui: "Buna dimineata!" Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele.

Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. Presupun ca fiind atat de ocupat nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe. Cand te intorceai de la munca ti-am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine.

In schimb, suparat, M-ai injurat. Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. Oricum, ziua era, inca, lunga. Ai pornit apoi TV si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. Ai cinat, apoi, cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine.

Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna. Am lasat veghetori pentru tine, o multime de stele. Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat. Dar nu conteaza! Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. Am mai multa rabdare decat poti tu sa-ti imaginezi vreodata. Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. Te iubesc atat de mult incat te voi rabda.

Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau. Iti urez o zi buna!

Al tau Tata,
DUMNEZEU

Va poate parea ca suna cliseic, va poate parea ca suna comercial, sau poate chiar putin pedagogic;mie imi pare real.L-am citit nu de demult si mi-am adus aminte de el azi.Sa nu ziceti ca nu sunteti copii,pentru ca pana la urma,cu totii suntem copiii lui Dumnezeu.
La multi ani,deci,copii!

Gata,azi am simtit nevoia sa scriu.
Ce de lucruri se intampla in perioada asta!Doar mie oare?Am terminat cu succes liceul,m-am despartit de niste colegi dragi,de niste profesori extraordinari,de o scoala de care m-am atasat(poate cu putina intarziere),si cu o nostalgie de neinteles ma tot gandesc la ce vine: un bac,o admitere,un nou inceput.N-are cum sa fie rau,nu?
Eh,lasand grijile deoparte,imi aduc aminte de banchet si-mi spun:vreau sa mai dansez!
Dupa cum spunea o vorba pe care am auzit-o de curand: V-am spus putin,dar mult!
O zi frumoasa va doresc.

Desi ca mesaj ma face sa fiu nostalgica,melodia asta imi aduce aminte de o dimineata pura cu rasarit vazut din autobuz ce nu poate decat sa imi spuna ca urmeaza o zi buna;buna de tot(ciudat,dar nu imi pasa).
Mi-e dor de asta.atat.

Ignorance is bliss

Ce reclama superba!