31.08.2010

Cum definim prietenia?


Poate la inceput ideea acestui post a fost din pura tristete si mahnire,insa mai apoi mi-am ridicat un serios semn de intrebare.Cum stim intr-adevar cand o persoana devine mai mult decat o persoana,si ea ne devine prieten?

Am cautat in dexul online definita cuvantului prieten,chiar eram curioasa cum este definit acest termen.Iata deci:

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. 
Sursa: DEX '98 
PRIÉTEN ~ă (~i, ~e) m. și f. (folosit și ca termen de adresare) Fiecare dintre persoanele (sau colectivitățile) legate printr-un sentiment de simpatie, stimă și atașament reciproc; amic.

Pentru inceput,trebuie sa precizez,pentru mine,etichetele de prieten si amic nu inseamna acelasi lucru si nu apartin acelorasi persoane.

Am citit cateva citate despre prietenie,si cred ca unele pot fi usor confundate cu ceea ce uneori oamenii fac din mila.

Am stat pe autobuz,m-am gandit,mi-am argumentat,mi-am contraaargumentat,si am sa incerc sa redau sumar cam ce a fost in capul meu:

-Va leaga sentiment de simpatie-vecina de la etajul 1 mi se pare simpatica,dar nu sunt prietena cu ea.

-Te leaga un sentiment de stima si atasament reciproc-aceste sentimente se regasesc in multe alte relatii interumane(intre rude,intre mine si vecina mea,intre mine si unii profesori,si exemplele pot continua)

-Te asculta-sa zicem ca as considera o persoana prietena pentru ca ma asculta--->dar hai sa fim seriosi,si un strain de treaba m-ar asculta

-Te intelege-nu cred ca vreodata o persoana poate intelege,daca nu a trecut prin exact aceeasi intamplare--si nu trebuie sa fie neaparat prieten ca sa fi trecut prin aceeasi experienta si sa ma inteleaga

-Aveti interese comune-nu cred ca este definitoriu pentru un prieten sa aiba sau nu interese comune cu tine----asa,ai fi prieten cu toata lumea de la serviciu,sau de la facultate,doar pentru ca aveti orientari comune;totusi,cred ca punctul cu interese comune poate lipsi de pe lista de insusiri,dar este de dorit

-Te incurajeaza si are incredere in tine-aici,inca mai am dubii;de incurajat,te poate incuraja si un bun speech motivational rostit de cineva care e bun la asta.Incredere in tine...aici nu mi-a venit si inca nu imi vine nimic in minte

De fapt,stiti ceva?Sfarsitul postului,desi nu aici trebuia sa fie,urma sa zica faptul ca eu nu,nu mi-am dat seama inca ce face dintr-o persoana prietena mea.Mi-am dat insa acum ce o face: faptul ca ma rabda asa cum sunt,si ca atunci cand apar dispute intre personalitati,e dispusa sa faca compromisuri,si faptul ca e acolo pentru mine...oricand.

Mi-am adus aminte intre timp si de o melodie care ma duce cu gandul la prieteni.


                          Va doresc astfel sa aveti prieteni putini,dar buni.

                                   O seara linistita.Mada.


Un comentariu:

  1. "Mi-am dat insa acum ce o face: faptul ca ma rabda asa cum sunt,si ca atunci cand apar dispute intre personalitati,e dispusa sa faca compromisuri,si faptul ca e acolo pentru mine...oricand."

    Frumos si de substanta - imi place. Si deschide multe discutii :) Cel putin pentru mine - iti si impartasesc daca doresti:
    Acum ca stii ce face din cineva prietenul tau, probabil ca asta ii oferi si tu celui pe care-l numesti prieten. Right? Cel putin pentru mine asta inseamna - pornind de la maxima: primesti ceea ce dai. Totusi... desi pare ceva universal valabil - definitia ta de prietenie, ma duce putin la o dilema morala a la Kant... ce faci cand 2 principii care se exclud, si pe care le aplici - se regasesc in aceeasi situatie?

    Gen : 2 persoane care se considera prietene - au o zi diferita... si... ajung la o disputa de personalitati... then what? a) nu-si mai vorbesc b) una cedeaza si-si recunoaste greseala sau c) una e mai impaciutoare si zice: ok - for me it's nothing if you appologize. ( cause...strong ppl appologise...and everybody wants to have strong friends) Adica - practic, in varianta c) prietenul e dispus sa faca compromisuri - si chiar ofera solutia compromisului...dar tine si la demnitatea lui. E pe fata. E cel mai cinstit aproach pe care il poate oferi cineva - parerea mea. Stii ce se asteapta de la tine... si stii ce primesti inapoi... Acum.. daca chiar esti prieten... Faci si tu compromisul - respiri... si-ti ceri scuze... si ... daca prietenul e omul care credeai ca e - relatia voastra a devenit mai puternica pt ca v-ati certat, ati mai invatat ceva unul despre altul, ati suferit ( nu e placut sa te certi, mai ales cu prietenii) ... si lucrurile vor fi mai bune pe viitor - pt ca stiti amandoi ca prietenia voastra inseamna multe.

    Daca nici unul nu face pasul... sa zica.. ok.. hai sa vorbim.. ( mai ales la oamenii impulsivi se intampla asta.. cand un vulcan se intalneste cu o tornada)...atunci.. iese rau...

    Dar iti dai seama ce bine iese cand tornada se imprieteneste cu vulcanul? Nimic nu le sta in cale...

    RăspundețiȘtergere