05.03.2014

Comoara de negasit

Ati vazut vreodata mintea?- intreba la un moment dat, in istorie, un chirurg.
Dar sufletul, sufletul l-ati vazut vreodata?- ma intreb eu.
Nu stiu de vazut, dar cu convingere pana la naivitate va raspund ca de simtit eu sigur l-am simtit; nu doar la mine, dar si la altii. Simti un suflet trist, simti un suflet amarat, sau un suflet bun.

Dar oare, medical vorbind, putem dovedi existenta sufletului? 

Ce bine ar fi sa ii putem face o ecografie, o raza sau un examen biochimic; sa vedem ce ne "obstrueaza" sufletul, ce ni-l opacifica, sau ce ni-l tulbura.
In ideea aceasta (mai mult sau mai putin), se pare ca un medic american a incercat sa cantareasca sufletul uman in 1907     (detalii aici). Desi rezultatele sunt neconcludente si nu formuleaza niste concluzii evidente, este interesant de observat ca in fiecare caz, in momentul mortii s-a observat o modificare a greutatii, in sensul scaderii acesteia. Intervin desigur, in modul in care medicul a gandit intregul proces, diferite erori datorate lipsei unor aparaturi mai performante si nu numai (calibrarea era greoaie, aprecierea faptului ca pacientii erau sau nu inca in viata presupunea evaluarea manuala de catre medic, manevra ce interfera cu cantarirea precisa in fiecare moment a  greutatii pacientilor); este de notat insa faptul ca medicul a incercat sa aleaga pacienti cu patologii a caror evolutie sa nu interfere cu greutatea.
Dupa experimentele pe subiecti umani, medicul s-a orientat si asupra animalelor, in cazul carora nu s-a observat nicio fluctuatie de greutate dupa moarte; important sau nu, moartea patrupedelor nu a fost de cauza naturala, medicul administrandu-le medicamente pentru a impiedica miscarea acestora, ele presupunandu-se ca au fost de fapt responsabile in final si pentru moartea lor.
In urma unui astfel de experiment, pe care multi autori de articole il gasesc macabru (lucru de inteles, de altfel, daca privesti lucrurile din afara perspectivei stiintifice), se ridica cu siguranta un semn de intrebare; conform cu conceptiile religioase crestin ortodoxe, experimentul este plauzibil si chiar adevarat intr-o anumita masura, intrucat se crede ca animalele nu au suflet (de aici, lipsa scaderii greutatii post mortem). 
Pacat insa ca teoriile formulate inainte si dupa acest experiment nu au avut o finalitate cu o concluzie certa sustinuta stiintific.