Am stat, m-am gândit, am acţionat , apoi m-am gândit iar.
Se tot vorbeşte de sus (de la reprezentanţi ai muzicii,la reprezentanţi ai statului,la comentatori Tv) până jos (de la mama şi bunica, la bătrânii din autobuz veşnic nemulţumiţi de “generaţia din ziua de azi”) despre ceea ce înseamnă cultura astăzi, despre cum iau tinerii contact cu ea, şi mai ales,despre ceea ce societatea vinde ca fiind cultură.Am să mă opresc în acest articol doar asupra teatrului ca sursă de cultură, lăsând celelalte domenii de cultură deoparte (nu pentru că nu ar fi importante, ba din contră, pentru a nu trata superficial subiectul).
Nu cred că mai este cazul să demonstrez că teatrul de mult timp este considerat o sursă de cultură(sa ne uităm la tragediile, comediile din Roma Antică, Atena,etc).Pornind de la această premisă, eu, ca individ ce îşi doreşte să se formeze pentru un viitor promiţător (da, încă sperăm în viitorul nostru!), am decis să încep un ciclu de „ieşiri la teatru”.
Am mers deci, şi am asistat la câteva din piesele jucate la Teatrul "Sică Alexandrescu" Braşov, piese printre care pot enumera: „Forma Lucrurilor” , „F.U.C.K. YOU, EUROPA!” , „Push Up”, „Lapte Negru”, „”Alchimistul” ş.a.
Ca apreciere generală din partea unui reprezentant al generaţiei „tinere”, cu mâna pe inimă spun că actorii teatrului nostru din Braşov sunt mai mult decât geniali!Bineînţeles, vorbim aici de o distribuţie cu o experienţă de mulţi ani în spate, experienţă care la fiecare piesă, la fiecare reprezentaţie, ridică zeci de oameni în picioare fascinaţi de ceea ce au văzut.Actori precum Mircea Andreescu , Mirela Borş , Ligia Stan , George Custura, Viorica Geanta Chelbea (şi lista poate continua incă mult timp) fac cinste teatrului nostru, interpretând impecabil personaje cu caractere puternice, personaje parvenite, în sfârşit, tot ceea ce poate însemna un personaj în toată complexitatea sa.
Dar oare calitatea actorilor este suficientă pentru a educa un grup de oameni?Şi de aici mai departe intervine problema care pe mine m-a lăsat pe gânduri: cât de mare este importanţa pieselor de teatru in contextul educării publicului? Faptul că acum merg la teatru si văd pe scenă actorii înjurând spune ceva? Faptul că doamna din spatele meu (de vârsta a doua) se simte stânjenită când personajul Dan(nume ales aleatoriu) o numeşte pe soţia sa “curvă” îmi spune ceva?Mie deocamdată nu îmi spune ceva concret, însă încep să mă gândesc din ce în ce mai mult că teatrul poate nu ar trebui să se schimbe atât de proporţional cu direcţia in care societatea merge.Înţelegem, publicul se schimbă, imaginea realităţii (pe care da, şi Caragiale o ironiza în operele sale) în care trăim se schimbă,şi, în definitiv, cred că şi gusturile publicului se schimbă oarecum.Toate acesta nu consider insă că ar trebui să fie decisive pentru creearea pieselor de teatru.Îndrăznesc să dau „dislike” conţinutului pieselor de teatru, modului lor de abordare , şi în sfârşit, mesajelor lor. Şi în „grădina” teatrului pentru copii dacă am sta să aruncăm o privire am rămâne dezamăgiţi; am fost la o singură piesă (poate m-am pripit,dar mi-a ajuns),unde totul părea un colaj luat din Hannah Montana.
Cred că ceea ce se întâmplă acum cu piesele de teatru este foarte asemănător cu tendinţa în muzică a tuturor artiştilor de a „plăcea” publicului , şi de a crea numai ce se vinde. Acest lucru nu este nici pe departe de dorit intr-o societate în care cu toţii ne „văităm” că aspectul culturii este în „moarte clinică”.
Pe scurt deci, întrebării din titlu nu i-aţi găsit răspuns în acest articol;nu, nu ştiu dacă teatrul mai rămâne sau nu o sursă relevantă de cultură în zilele noastre.Mă gândesc însă că poate v-am făcut pe voi să vă ridicaţi un semn de întrebare şi , poate, dacă găsiţi răspunsul, mi-l veţi împărtăşi şi mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu