sunt multi oameni bolnavi care au nevoie de ajutor,ceea ce justifica de ce e nevoie de medici buni.
am avut primul contact cu spitalul,intr-o vizita pe salon.
e trist ca in cadrul vizitei,profesorul s-a referit la pacientul treaz,constient,lucid,ca la un obiect,ca la un reper lipsit de viata.
asta nu se preda,dar se simte.
Inteleg acum situatia din patch adams.
Profa de Masuri de prim ajutor spunea ca e trist ca studentii de anul V,cand intra in salon,intai pun mana pe fisa de observatie,nu pe bolnav.Oare cum trebuie sa ne dam seama ca de fapt un doctor nu trateaza boala,trateaza bolnavul,omul,fiinta care are simtiri,ganduri,sentimente.
La ora de engleza am citit ca Hipocrate considera ca organismul uman are toate resorturile de a se vindeca singur de orice boala.In viziunea mea,si cu siguranta si in a altora (deoarece am auzit de studii stiintifice care certifica acest lucru),starea psihica si emotionala a unui pacient grabeste sau incetineste procesul vindecarii;aici poate interveni cu efect garantat medicul,si tocmai de aceea este mai mult decat necesara comunicarea.
Nu stiu ce va mai fi,dar un lucru stiu: cu bolnavul trebuie sa vorbesti!
Asadar,sa ne gandim mai des la importanta unui salut,la efectul unui zambet sau a unei simple priviri.
O saptamana frumoasa!