De ce?

De ce avem nevoie sa creada ceilalti in noi? N-ar fi suficient sa credem noi insine in propria persoana? De ce ne indoim de toti si de toate? De ce ne dorim atat de mult sa fim laudati de ceilalti? De ce ne flateaza orgoliul chiar si minciuna? De ce suntem atat de mici si patetici? De ce mintim ca nu ne pasa cand de fapt cersim atentia celor din jur? De ce facem alegeri proaste? De ce ne ratam viata? De ce atunci cand nu avem nimic de spus ne ascundem in spatele cuvintelor alambicate? De ce atunci cand n-am inteles nimic ne lansam in teorii complicate incercand sa ne mascam ignoranta? De ce pretindem ca suntem altfel decat in realitate? De ce ne amintim doar raul care ni s-a facut? De ce dispretuim suferinta celor din jur? De ce ii ranim atat de usor pe ceilalti? De ce preferam sa uitam in loc sa ne infruntam problemele? De ce alegem calea minimei rezistente? De ce ne este frica? De ce speram in miracole in loc sa luptam pana la capat? De ce ni se pare ca singurul lucru care conteaza este propria viata?
Pentru ca suntem egoisti;suntem lacomi;suntem mandri;suntem fricosi;suntem limitati;pentru ca avem idei preconcepute;suntem dezinteresati;suntem ambitiosi;suntem dependenti de fraze frumoase si oameni pupincuristi.
Dar si pentru ca toate cele din paragraful de mai sus nu pot fi combatute de faptul ca suntem umani,avem sentimente;avem vise;am fost copii;avem compasiune;avem mila;avem pasiune;avem inteligenta;avem prieteni;avem dorinta,dar nu si vointa (Sufletele mari au vointa,cele mici doar dorinta.-Proverb chinezesc).
Eu cred in schimbari mici;care conduc la miracole mari;e timpul sa te schimbi.

Spor la treaba!
Cu drag,Constiinta ta.